Perioada postului Sfintelor Pasti este o perioada de profunzime

Perioada postului Sfintelor Pasti este o perioada de profunzime, de adancime in care ne masuram cu noi insine, e un timp in care mai mult ca oricand, coboram in noi insine. Exercitiul spiritual trebuie sa fie mai intens pentru a se produce aceea transfigurare fiintiala. Nu intamplator sfintii sunt numitii atletii lui Hristos. A-L urma pe Hristos inseamna renuntare, multa determinare, inseamna Cruce, o Cruce care duce insa spre Inviere.
Este postul un timp in care invatam sa murim noua insine. Totul incepe de la trup, prin strunirea, imblanzirea simturilor. Sfintii Parinti asemanau trupul omului cu un cal pe care trebuie sa-l strunim cu atentie. Calul este un simbol al frumusetii, al armoniei, al nobletii. Materia din noi este chemata astfel sa se innobileze
A doua treapta este postul la nivelul mintii, al gandului si al cuvantului. Iisus Hristos ne atrage atentia : Tu insa cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala ( Matei 6, :18 ). Pe langa intelesul unei curatiri exterioare in vederea trairii postului ca o sarbatoare initiatica de redescoperire interioara, de redescoprire a Imparatiei lui Dumnezeu din noi, Hristos ne cere sa ne inmiresmam gandurile, sa fim atenti la ce si cum gandim, sa fim cu mare bagare de seama la curatenia gandurilor noastre. Un gand curat, frumos isi afla locul si se poate citi doar pe o fata curata.
Sa fim vigilenti ce ganduri ne locuiesc, caci ne pot fura intr-o clipita tot echilibrul si ne pot dezbraca de toata frumusetea noastra, lasandu-ne goi. Gandurile ca ceata se lasa si bat in poarta ca oaspeti, ca rude, ca cersetori sau pur si simplu nu bat, intra… asa, se-mbraca, mananca, se-adapa si pleaca…
Intorcandu-ne in noi insine, in abisul fiintei noastre sa cercetam ce fel de lumina izvoraste din sufletul nostru. Luminatorul trupului este ochiul; deci, daca ochiul tau e curat tot trupul tau va fi luminat; dar daca ochiul tau e rau, tot trupul tau va fi intunecat (Matei 6 :22,23) Aici ochiul este o metafora a luminii spirituale pe care o izvoraste sufletul. E timpul postului un timp in care ne intrebam ce fel de ochi interiori avem, ce fel de luminatori avem si suntem. Radiem oare lumina in jurul nostru. Sunt oare ochii nostri sanatosi sau bolnavi, sau zavorati sau intemnitati.
Este timpul postului, un timp prin excelenta, al sperantei caci la marginile intunericului de-atata Lumina pleoapele se stransera-n brate.
Pr. Vasile Trif

Laisser un commentaire

Votre adresse de messagerie ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *